Home » Despre toate si orice

Despre toate si orice

PsihoLove- dincolo de aparente!

Acest subiect conține 4 răspunsuri are 4 voci și a fost actualizat ultima dată de Poza de profil pentru Asta`mica Asta`mica acum 8 luni.

Vizualizare 5 articole - 1 la 5 (din 5 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #3888
    Poza de profil pentru Socializam
    Socializam
    Keymaster

    ”50 Shades of Grey” – o alta viziune!

    Psihiatra Miriam Grossman a publicat pe pagina ei o scrisoare destinata tuturor cititorilor, despre filmul „50 shades of Grey”. Aceasta suna in felul urmator:

    „Nu există nimic gri în 50 Shades of Grey.
    Totul este negru.

    Să vă explic. Mă dedic să repar oamenii care sunt rupți pe dinăuntru. Față de medici, care folosesc raze X, analize amănunțite de sânge pentru a vedea ce a pățit o persoană, rănile care pe mine mă interesează sunt oculte. Pun întrebări și ascult cu mare grijă răspunsurile. În felul acesta pot descoperi dacă persoana care stă în fața mea ”sângerează”.

    Anii în care am ascultat cu atenție m-au învățat multe. Un lucru pe care l-am învățat este că tinerii sunt total confuzi când vine vorba de iubire – atunci când o întâlnesc și o mențin. În general ei aleg destul de rău și termină pierduți și îndurerați. Nu vreau să suferi ca și persoanele care vin în cabinetul meu, de aici și avertismentul pe care îl lansez în legătură cu filmul „50 shades of Grey”.

    Chiar dacă nu ai văzut acest film sau nu dorești să îl vezi în continuare, el promovează un mesaj toxic care poate semăna idei periculoase în mintea ta. (…)

    Este ușor să crezi că e vorba de o poveste de iubire atipică. Acolo nu e iubire, este o tortură emoțională mascată de glam-ul vieții luxoase pe care o duc protagoniștii și de muzica de pe fundal pe care o cântă Beyonce. Nu te lăsa manipulat. Oamenii care stau în spatele acestei pelicule sunt interesați doar de bani, nu sunt curioși de visele și dorințele tale.

    Abuzul nu este nici bun și nici genial, niciodată, în nicio circumstanță. Asta este ceea ce trebuie să știi despre „50 shades of Grey”. Christian Grey a avut o copilărie în care nu a cunoscut iubirea. În mintea lui, din cauza felului în care a crescut, iubirea înseamnă suferință și un sentiment nefiresc de demnitate. Christian simte plăcere făcând rău femeilor în cele mai stranii moduri. Anastasia este o fată imatură, care se îndrăgostește de fizicul și banii lui Christian și care consimte în totalitate dorințele sale periculoase”, scrie psihiatra pe pagina ei personală.

    null

    Aceasta a făcut și o listă cu ideile periculoase pe care le bagă filmul în subconștientul spectatorului:
    „1. Fetelor le plac bărbați precum Christian care să le dea ordine. Fals! O femeie stabilă din punct de vedere psihologic va evita durerea. Vrea să se simtă sigură, respectată și protejată.

    2. Bărbații vor femei ca Anastasia: sumisive și nesigure. Nu! Un bărbat stabil din punct de vedere psihologic caută o femeie care știe să-și poarte și singură de grijă.

    3. Anastasia este liberă să decidă dacă vrea să i se facă rău, nimeni nu o poate judeca pentru deciziile luate de ea pentru ea. Este o logică păguboasă. Anastasia alege în mod liber însă alege rău. Este o alegere autodistructivă, iar o astfel de alegere e o alegere rea.

    4. Anastasia ia decizii în legătură cu Grey într-o formă obiectivă, după ce meditează. Mă îndoiesc. Christian îi proporționează în mod constant alcool Anastasiei, ceea ce îi afectează logica.

    5. Problemele emoționale ale lui Christian se vindecă cu iubirea Anastasiei. Doar în filme. În lumea reală, Christian nu se schimbă nici în cel mai mic detaliu. Dacă Anastasia s-ar simți realizată ajutând probleme cu tulburări emoționale s-ar face psihiatră sau asistentă socială.”

    #4121
    Poza de profil pentru Socializam
    Socializam
    Keymaster

    HIPNOZA

    Ştiaţi că…hipnoza nu este o putere miraculoasă sau o forţă mistică? Ea este o capacitate perfect normală şi naturală a minţii noastre şi corpului nostru – la fel cum sunt somnul şi starea de veghe. De fapt, ea chiar se situează undeva pe un continuum aceste două stări, şi seamănă cel  mai mult cu starea de reverie pe care o avem, uneori, în timpul zilei. 
    Stările modificate ale conştiinţei sunt la fel de vechi ca şi civilizaţia umană însăşi. În India, meditaţia sau alte stări „vecine” cu hipnoza sunt atestate istoric începând cu mai bine de trei mii de ani în urmă. Egiptenii antici şi grecii aveau „templuri ale somnului”, iar în multe culturi orientale vindecarea se realiza prin acecsarea unor stări speciale ale conştiinţei. 

    Uneori asociată cu misticismul sau practicilre oculte, învăluită în mister şi dominată de mituri propagate de filmele de la Hollywood, simpla idee de hipnoză generează uneori reacţia normală pe care o au oamenii atunci când se întâlnesc cu ceva nou şi necunoscut: aceea de rezervă, poate chiar scepticism, ba uneori chiar teamă. 
    Însă ceea ce foarte puţină lume ştie este că hipnoza clinică se bucură de validare ştiinţifică(1) (psihologie bazată pe dovezi) şi o reputaţie de peste două secole în lumea medicinei, a psihoterapiei şi a sportului de performanţă. Ea a fost folosită cu succes în arii precum: anestezia(2) şi analgezia(3) unor părţi ale corpului, sau a întregului corp, stimularea sistemului imunitar(4), tratamentul obezităţii(5), renunţarea la fumat(6), depăşirea tracului la vorbitul în public(7), îmbunătăţirea stimei de sine(8) şi foarte multe alte domenii care ţin de psihofiziologia unui individ şi de dinamicile subconştientului nostru.
    Subconştientul este pe de o parte sediul amintirilor şi al pattern-urilor comportamentale, însă totodată acolo sălăşluiesc şi resursele noastre (adeseori latente) – cu care putem să facem faţă unei provocări de natură emoţională, psihică, sau fiziologică. 

    null

    Ce este hipnoza şi cum este în starea de transă?
    Transa hipnotică se aseamănă foarte mult cu starea de reverie. 
    Ea reprezintă o formă de relaxare şi concentrare a atenţiei – cel mai bine descrisă ca stare modificată a conştiinţei – în care corpul tău şi mintea ta sunt mai calme decât în mod normal, în vreme ce atenţia îţi devine tot mai vie, şi este focalizată pe – respectiv absorbită de – experienţa din acel moment: gânduri, imaginaţie, senzaţii, sunete, idei etc. 

    Cunoşti, probabil, starea pe care o ai uneori imediat înaintea somnului: acele momente când atenţia ta încă mai este trează, iar mintea explorează stimulii… altfel decât o face în starea normală, de veghe? 
    Ei bine, aceasta este hipnoza. 

    Spre deosebire de meditaţie – în care cel mai adesea scopul este golirea minţii de orice gânduri şi activităţi, respectiv liniştirea ei – în transa hipnotică, mintea este foarte focalizată (cam ca o rază de laser) pe experienţa din acel moment (senzaţii corporale, imagini, sunete sau imaginaţia ta, care devine mai vie). 

    Câmpul conştiinţei tale este, practic îngustat şi concentrat pe acea experienţă. 
    Iar aici începe partea de interventie clinică a hipnozei: această experienţă poate fi ghidată în scopuri terapeutice. 

    null

    Cum este ea folosită în scopuri terapeutice?
    Aplicaţiile terapeutice ale hipnozei pot fi explicate în mai multe feluri: 

    O fereastră către inconştient…
    În primul rând, putem spune că în hipnoză „se deschide o ferastră către inconştientul nostru”: graniţele dintre conştient şi subconştient nu mai sunt la fel de rigide. Prin urmare, diferite conţinuturi pot fi vehiculate într-un sens sau altul… 
    Fenomenul sugestiei este un excelent astfel de exemplu. Odată acceptată de subconştient, o sugestie are capacitatea de a mobiliza resursele sistemului nostru minte-corp şi a le direcţiona spre atingerea unui anumit ţel. 
    Studiile arată cum sugestia hipnotică poate fi folosită cu succes pentru mobilizarea sistemului imunitar, de exemplu. 

    Noi conexiuni în creier… 
    În al doilea rând, datorită faptului că hipnoza e o stare modificată a conştiinţei, noi conexiuni devin posibile în creier. Milton Erickson (părintele hipnozei clinice moderne) este primul care a avansat această idee: transa în sine poate avea proprietăţi terapeutice – pentru simplul fapt că îţi permite să abordezi lucrurile din alt unghi. O bună parte dintre cadrele mentale obişnuite – şabloanele prin care vedem lumea, felul cum gândim şi acţionăm de obicei – se destructurează. Astfel, putem explora căi alternative de a vedea şi a face, de a gândi, a simţi şi acţiona.  
    O astfel de transformare poate uneori să vindece o nevroză, de exemplu. Depresiasau agorafobia se pot destructura odată cu cadrele mentale care le alimentează. 
    Într-o astfel de terapie, meritul îi aparţine în totalitate clientului – nu terapeutului. Terapeutul este pur şi simplu un ghid care facilitează un proces de explorare şi acces la ceea ce în psihologie numim „insight”.
    „Felul cum vezi tu lucrurile nu este felul cum sunt ele, de fapt.” 
    – Milton Erickson 
    Pe scurt, hipnoza clinică ne poate scăpa de „închisorile virtuale” ale propriilor şabloane de gândire, de comportamente şi emoţii. 

    Acces la resursele tale latente…
    În al treilea rând, hipnoza poate accesa resursele noastre latente – stări, trăsături şi calităţi care sălăşluiesc în subconştientul nostru: curajul, perseverenţa, tenacitatea, capacitatăţile de comunicare, creativitatea, disponibilităţi afective, puterea de a ierta, iubirea necondiţionată, focalizarea pe un ţel, puterea de concentrare, memoria, charisma, calmul, blândeţea, empatia, voinţa, înţelepciunea şi multe alte „comori uitate” de mintea noastră conştientă în vremuri mai tulburi pot să reiasă la suprafaţă şi să revină în prim-planul conştiinţei, prin hipnoză. 

    Eliminarea rigidităţii, anxietăţii şi tensiunii…
    În al patrulea rând, hipnoza accesează o combinaţie inedită de activităţi cerebrale: undele tipice stării de veghe (Alpha se suprapun undelor specifice somnului (Theta sau Delta). 
    Hipnoza clinică este starea specială în care şi conştientul şi inconştientul participă deopotrivă la experienţa terapeutică. 

    În vreme ce ne relaxăm în transă, stresul, grijile, tensiunea şi încordarea musculară acumulate de-a lungul zilei se dizolvă şi dispar treptat din corpul nostru şi mintea noastră. La fel ca şi în cazul meditaţiei profunde, timpul petrecut în transă este un timp de vindecare, în care corpul elimină tensiunile, îşi reface rezervele energetice şi se regenerează – la fel ca şi în somn, de altfel. 

    Douăzeci de minute petrecute într-o transă hipnotică sunt echivalentul a peste două ore de somn! 

    Concluzie
    Aşadar, dincolo de miturile de la Hollywood şi ideile stereotipe din mentalul atâtor oameni, hipnoza este cât se poate de reală şi de eficientă. 
    Nu o arată doar cazurile oamenilor care s-au vindecat sau au beneficiat de pe urma ei, ci şi studiile ştiinţifice sistematice realizate. 

    #4287
    Poza de profil pentru `Paradise
    `Paradise
    Participant

    Poveste cu talc: Conversatie intre un sot si un psiholog -„SOTIA MEA NU LUCREAZA!”

    P: Ce faceti pentru a va castiga existenta, domnule Rogers?
    S: Eu lucrez la o banca.
    P: Sotia ta?
    S: Nu lucreaza. Ea e casnica.
    P: Cine pregateste micul dejun pentru familie?
    S: Sotia mea.
    P: La ce ora, in general, se trezeste sotia ta?
    S: Ea se trezeste devreme pentru ca pune masa,pune mancare la copii la scoala,se asigura ca sunt bine imbracati si pieptanati,daca au luat micu dejun,daca s-au spalat pe dinti si daca si-au luat toate lucrurile pentru scoala.
    P: Cu cine merg copiii la scoala?
    S: Sotia mea ii duce la scoala.
    P: Dupa ce duce copiii la scoala , ea ce face?
    S: In general cate ceva prin oras, cum ar fi: plateste facturile sau se opreste la magazin. Apoi se intoarce acasa si pregateste mancarea. Serveste masa, ordoneaza prin bucatarie dupa care se ocupa de spalatul hainelor si curatenia in casa. Doar stii cum e.
    P: Seara, cand te intorci de la birou, ce faci?
    S: Ma relaxez, normal. Pai sunt obosit cum am lucrat toata ziua la birou.
    P: Ce face sotia ta seara?
    P: Ea pregateste cina,serveste pe copii si pe mine, spala vasele, mai ordoneaza inca odata prin casa. Apoi pregateste copiii pentru culcare, le da lapte cald cum le place sa bea, verifica daca s-au spalat pe dinti…

    null

    Asta e rutina zilnica a multor femei in toata lumea: incepe dimineata si continua pana la alta ora din noapte. Asta se cheama ” nu lucreaza” ?!
    Ii casnica nu are diploma, dar semneaza cea mai importanta diploma in viata de familie!
    Apreciaza-ti sotia ta, mama, bunica,matusa,sora,copila…
    De ce sacrificiul ei e nesemnificativ?

    Cineva a intrebat: „Dumneavoastra sunteti o femeie care lucrati sau numai o” casnica”?”
    Ea a raspuns:
    „Eu lucrez ca o sotie in casa,
    24 ore pe zi ..
    Sunt mama
    Sunt femeie,
    Sunt fata,
    Sunt desteptator,
    Sunt bucatareasa,
    Sunt consolatoare,
    Sunt maestra,
    Sunt servitoare,
    Sunt ingrijitoare de copii,
    Sunt doctor,
    Sunt o muncitoare manuala,
    Sunt agent de siguranta,
    Sunt, sunt….
    Nu am vacanta,
    Nici licienta de doctor.
    Nu am zi libera, lucrez zi si noapte,
    Sunt de garda tot timpul, nu ma opresc si …
    Toate astea ,numai sa asculti fraza:
    „Dar, ce faci toata ziua?”

    Dedicatie pentru toate femeile care isi dedica toata viata pentru binele faimiliei
    Femeia e ca si sarea:
    Prezenta ei nu se aminteste, dar absenta ei lasa cu totul fara savoare!

    Psiholog Alina Blagoi

    #4531
    Poza de profil pentru `Paradise
    `Paradise
    Participant

    Importanta iertarii in vietile noastre.

    Exista cineva pe care nu-l poti ierta? Citeste acest articol si iti poti schimba perspectiva. Invata sa ierti!

    ”Iertarea este un teren vast, pe care nu îl pot traversa cei care doresc dreptate. Gândul de a lăsa pe cineva să iasă basma curată dintr-o situație care ne-a rănit, ne face mult rău. Nu vrem pur și simplu să ne ștergem mâinile. Vrem să îi facem să simtă aceeași durere pe care o simțim și noi.

    Iertarea pare o trădare pentru tine. Nu vrei să renunți la lupta pentru dreptate, după tot ce ți s-a întâmplat. Furia te arde și pompează toxicitate în întregul tău organism. Știi asta, dar nu poți lăsa să plece. Furia este o parte inseparabilă de tine, la fel ca și inima sau mintea ta.
    Dar iată care este chestia despre mânie: este o emoție instrumentală. Rămânem supărați, pentru că vrem dreptate. Pentru că noi credem că este util. Pentru că noi presupunem că, cu cât mai furioși suntem, cu atât mai mare va fi schimbarea. Mânia nu realizează că trecutul e în spate și că prejudiciul a fost făcut. Îți spune că răzbunarea va rezolva lucrurile și că ești pe drumul spre găsirea dreptății.

    Nu este întotdeauna realistă dorința noastră față de dreptate. Starea de nervozitate este ca și cum continuu ai tăia aceeași rană, deoarece crezi că dacă vei păstra rana deschisă, nu vor rămâne cicatrici. Adevărul despre mânie este că reprezintă doar refuzul de a te vindeca, pentru că ești speriat să o faci. Îți este frică că odată ce rănile ți se vor închide, vei fi nevoit să trăiești în noua piele, nefamiliară. Îți vrei vechea piele înapoi. Și astfel, furia îți spune să păstrezi rana sângerând.
    Când clocotești, iertarea este imposibilă. Vrem să o putem face, pentru că, intelectual, știm că este cea mai sănătoasă alegere. Dorim acea pace pe care ne-o oferă iertarea. Ne dorim eliberarea. Dorim ca nebunia din creierul nostru să se liniștească și totuși nu putem găsi o cale de a ajunge acolo.

    Totuși, iertarea nu va repara nimic. Nu este ca o radieră, care va șterge durerea pe care ai trăit-o și care îți va acorda pacea imediată. Găsirea liniștii este o luptă aprigă. Iertarea este doar ceea ce îți va oferi hidratare de-a lungul drumului.

    null

    Iertarea înseamnă renunțarea la speranță pentru un trecut diferit. Înseamnă să știi că trecutul s-a sfârșit, praful s-a așezat, iar ruinele nu pot fi construite astfel încât să semene cu ceea ce a fost. Înseamnă să accepți că nu există nici o soluție magică pentru prejudiciul care a fost cauzat. Este realizarea faptului că trebuie să trăiești în propriul oraș, plin de ruinele de pe urma uraganului. Nici cel mai înalt nivel de furie nu-l va reconstrui. Trebuie să o faci singur.
    Iertarea înseamnă acceptarea responsabilității, nu pentru că a provocat distrugerea, dar pentru curățarea sa. Este decizia că restabilirea propriei păci devine, în sfârșit, o prioritate mai mare decât sfâșierea altcuiva.
    Iertarea nu înseamnă că trebuie să te împaci cu cine te-a rănit. Aceasta nu înseamnă să fii prieten cu ei, să-i simpatizezi sau să accepți ce au făcut cu tine. Înseamnă că ai terminat de așteptat persoana care te-a distrus, pentru a se întoarce și a restabili lucrurile. Este decizia de a vindeca propriile răni, indiferent de ce mărci vor lăsa pe pielea ta. Este decizia ta de a merge mai departe cu aceste cicatrici.

    Iertarea nu înseamnă că lași nedreptatea să domine. Este vorba despre crearea propriei dreptăți, propriului destin și karma. Este despre revenirea pe picioarele tale și de deciderea că restul vieții nu va fi nefericit din cauza lucrurilor care s-au întâmplat cu tine. Aceasta înseamnă să pășești curajos spre viitor, cu fiecare cicatrice și durere pe care le-ai suportat de-a lungul drumului. Iertarea înseamnă a spune că nu vei lăsa ca ceea ce s-a întâmplat cu tine să te mai definească.
    Iertarea nu înseamnă că renunți la toată puterea, înseamnă că, în sfârșit ești gata să accepți ce s-a întâmplat.”

    #4554
    Poza de profil pentru Asta`mica
    Asta`mica
    Participant


    1.Deşi oamenii care mint încearcă să nu vorbească prea mult, ei tind să dea justificaţii spontane pentru ceea ce spun fără a li se cere asta.
    2.Uneori, aceste persoane sunt tentate să repete întrebarea care tocmai li s-a pus pentru a mai câştiga timp. Aşadar, în timpul unei astfel de discuţii nu ar fi rău să fim atenţi la acest aspect.
    3. În acelaşi timp, „mincinoşii încearcă să citească interlocutorul pentru a vedea dacă acesta îi crede sau nu”. Prin urmare, dacă persoana în cauză este bănuită ea va căuta să obţină aprobarea interlocutorului la fiecare pas.
    4.Adesea, persoanele care recurg la minciuni, mai întâi îşi construiesc povestea neadevărată, motiv pentru care la început vor povesti mai rar. Apoi, odată ce au creat un fir al naraţiunii vor vorbi din ce în ce mai repede şi mai stăpâni pe sine
    5.Oamenii care spun adevărul nu se grăbesc când vorbesc şi nu îşi schimba luxul cuvintelor pe durata unei fraze. Însă indivizii care spun un lucru neadevărat vorbesc lent, pe măsură ce ţes minciuna, având grijă în acelaşi timp să urmărească reacţia celor din jur.
    6.De asemenea, oamenii necinstiţi au tendinţa de a lăsa frazele neterminate, de a-şi strânge buzele atunci când li se pune o întrebare dificilă sau de a se juca cu părul.
    7.Atunci când oamenii care spun adevărul sunt acuzaţi pe nedrept că mint ei sunt dispuşi să dea şi mai multe detalii pentru a-i convinge pe cei din jur de nevinovăţie. În schimb, persoanele care mint evită să dea detalii, iar dacă este nevoie vor apela la un fel de şantaj emoţional pentru a nu fi nevoiţi să continue discuţia.
    8.Atunci când primesc întrebări dificile, oamenii nevinovaţi sunt tentaţi să se uite în altă direcţie pentru că au nevoie de concentrare până îşi pot formula un răspuns. Oamenii care mint, în schimb, se uită în altă direcţie un timp foarte scurt, pentru a părea că stau prea mult să se gândească.
    Cine sunt mincinoşii?
    Studiile sugerează că persoanele care se pricep cel mai bine la inventarea minciunilor fac parte din acel grup de oameni capabili să gândească profund şi bine, să vină rapid cu rezolvări la probleme şi să fie spontani.
    Ei bine, şi dacă tot am adus vorba de creativitate şi minciuni nu ar trebui să trecem cu vederea un studiu canadian din 2010 a scos la iveală faptul că părinţii îşi pot da seama de datura creativă a copiilor lor în funcţie de cât de repede învaţă să mintă.

Vizualizare 5 articole - 1 la 5 (din 5 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

Lost Password

Register