Ești aici: Acasă » Despre » Scurta istorie a culturii maya
Despre

Scurta istorie a culturii maya

Scurta istorie a culturii maya

Scurta istorie a culturii maya – „Trapezul” Maya: Teritoriul pe care trăiește astăzi populația mayașă era printre cele mai locuite cu zeci de milenii în urmă. În perioada cuceririi spaniole, la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui următor. Teritoriul ocupat de populația maya cuprindea Guatemala (cu excepția câtorva regiuni de pe coasta Pacificului). Părțile apusene ale Salvador-ului și Honduras-ului, întreg Honduras-ul Britanic. Iar din Mexic statele Yucatan și Campeche, teritoriul Quintana Roo și regiunile răsăritene ale statelor Tabasco și Chiapas. Prin urmare un teritoriu în jur de vreo 900 km. Întregul teritoriu este situat în regiunea subtropicală, limita lui meridională coborând pană aproape de paralela 14¤ N.

Partea sudică a trapezului locuit de mayași este o regiune muntoasă cu numeroase vârfuri înalte. În mare parte de origine vulcanică, cu orașe așezate în văi sau pe platouri. Pentru civilizația maya regiunea muntoasă a Guatemalei a avut și alte avantaje. Rocile vulcanice erau folosite pentru construirea locuințelor și a edificiilor de cult.

Precum și la confecționarea de metate (pietre pentru măcinatul porumbului). O primă epocă de înflorire a culturii maya, cuprinsă între anii 320 e.n. și 987 e.n., este desemnata istoric sub numele de „vechiul imperiu”, împărțită în trei perioade. 320-633; 633-731; 731-987. Descoperirile arheologice au infirmat vechea teorie ca civilizația maya s-ar fi dezvoltat în mod izolat.

Scurta istorie a culturii maya

Noul imperiu al „Șarpelui cu pene” în scurta istorie a culturii maya. După părăsirea principalelor centre de cultură din vechiul imperiu, așezate mai ales în regiunile râurilor Usumacinta și Motagua. Civilizația maya emigrează mai ales spre țărmul Atlanticului, unde întemeiază așezările Chichen-Itza și Uxmal. Și spre Oceanul Pacific, unde pune baza orașelor Antigua, Atitlan și Amatitlan.

Mai întâi cultura maya trece printr-o perioadă de declin. Care se asociază cu unele influențe civilizațiilor vecine și cu o orientare către militarism și război a noilor centre. După o perioadă de relativă independentă se produce o importanță migrațiune a toltecilor. Care cuceresc cele mai importante centre maya din Yucatan. Episcopul Diego de Landa, a cărui lucrare „Relacion de las cosas de Yucatan” se află printre cele mai competente surse spaniole. Cu privire la istoria mayașilor, arată … „Indienii cred că un mare senior, numit Kukulcan („șarpele cu pene”). Domnea împreună cu cei din neamul Itza, care s-au stabilit la Chichen–Itza”.

Cronicile arată că ocuparea orașului Chichen-Itza de către indienii itza a durat peste două secole. Unele surse maya vorbesc și de o triplă alianța între Chichen-Itza, Mayapan și Uxmal. Așadar noul imperiu maya își mută centrele de cultură către nord. De la Uaxactun, Tikal, Pelenque și Quirigua la Chichen–Itza, Mayapan și Uxmal, și adoptă elemente toltece în cultura sa, cel mai important fiind adorarea lui Quetzalcoatl-Kukulcan.

Imperiu al „Șarpelui cu pene”

În perioada noului imperiu al „Șarpelui cu pene”, orașele maya devin adevărate cetăți; ele nu se mai construiesc în câmp deschis ci pe insule așezate în mijlocul lacurilor. În zone deluroase sau împădurite, sunt înconjurate de palisade. Iar unul dintre ele era chiar apărat de un gard viu de maguey. Fernando Cortez descrie. „Orașul se găsește pe o stâncă ridicată, având într-o parte un lac mare. Iar în cealaltă parte un rău adânc ce se varsă în acest lac. Nu există decât o singură intrare accesibilă și totul este înconjurat de un șanț foarte adânc. În spatele căruia se află o palisadă până la înălțimea pieptului.

Dincolo de palisadă se ridică un gard din scânduri foarte groase, înalt de două toaze (circa 3,90 m). Cu mici ferestruici pentru lansarea săgeților. Turnuri de pândă se înalță cu 7 sau 8 picioare (2,27-2,40 m) deasupra zisului gard. Iar pe alte turnuri sunt îngrămădite pietre menite să servească la apărare.” Astfel, o clasă conducătoare străină impune un cult străin și un nou mod de viață vechilor mayași din Yucatan și din regiunea muntoasă a Guatemalei.

Scurta istorie despre cultura maya

Scurta istorie a culturii maya: În perioada influenței toltece și, mai târziu, sub dominația aztecă, s-au produs câteva revolte și mișcări de independență ale unor orașe maya. Cea mai însemnată a fost cea din Mayapan, condusă de Hunac Ceel, devenit mai târziu erou național al poporului mayaș. Mayapan, principalul oraș din Yucatan, a exercitat o puternică influență politică și religioasă asupra întregii regiuni. Reunind la un moment dat 12 cetăți maya sub hegemonia lui.

Sfârșitul hegemoniei orașului Mayapan a grăbit ocuparea principalelor orașe de către azteci și decăderea culturală și politică a cetăților maya. A urmat ocupația aztecă. În timpul căreia centrele maya furnizau ca tribut sclavi pentru sacrificiile de oameni. Și, în sfârșit ocupația colonială spaniolă, care va da vechii civilizații o ultimă lovitură, de pe urma căreia nu se va mai ridica.

Cultura MayaScurta istorie a culturii maya ne arată că vechile orașe maya erau animate numai în timpul marilor ceremonii religioase și a zilelor de târg. În perioadele dintre aceste manifestări în oraș nu rămâneau decât nobilimea și personalul însărcinat să întrețină edificiile de cult. Unde aveau ca rol să păzească măștile și vesmintele de ceremonie.

În zilele de sărbătoare însă, centrul ceremonial se repopula. Soseau negustorii din regiuni adesea depărtate și cumpărători, se negociau mărfuri din ținutul de sud. Mayașii tăiau în așezări răspândite pe un spațiu vast, în apropierea câmpurilor lor de porumb, iar în anumite zile de sărbătoare vin la târg ca să asiste la ceremonii religioase mai importante.

Această viață, caracteristică vechiului centru ceremonial maya, a suferit unele modificări către sfârșitul așa-zisei perioade clasice, când orașele încep să se transforme în cetăți și sunt înconjurate de ziduri de apărare sau deplasate către poziții mai lesne de apărat, pe vârfuri de colină, la capătul unor peninsule înconjurate cu șanțuri adânci.

Orașe din Yucatan și culturii maya

Scurta istorie a culturii maya: Mai multe orașe din Yucatan au porți monumentale, unele de dimensiuni impozante. Cea mai bogată dintre regiunile locuite de vechii mayași era cea situată în sudul „trapezului”, cuprinzând Guatemala de astăzi și o parte din Honduras. Aici se află depozitele de obsidian (sticla vulcanica dură, formată prin răcirea rapidă a lavei) care furnizau materia primă pentru fabricarea cuțitelor și a vârfurilor de lance; tuful vulcanic capabil să reziste la temperaturi foarte ridicate.

În ceea ce privește vechii mayași, ei apreciau mai mult un alt articol, și anume penele de quetzal. Penele codale ale quetzalului constituia obiectul unui comerț foarte întins, întocmai ca jadul, care se număra printre cele mai prețioase podoabe.

Orașe din YucatanOcupația principală a mayașilor și în același timp baza alimentației lor o constituia agricultura. Dintre plantele industriale, cele mai importante erau agava comună, maguey și alte varietăți, folosite la confecționarea de îmbrăcăminte, saci pentru transport. Din sucul de agava vechi mayașii fabricau o băutură fermentată, un fel de rachiu numit balche, care folosea mai ales în scopuri rituale. Printre plantele alimentare se cultivau: cartoful, patata dulce, fasolea neagră, dovleacul și în primul rând porumbul.

În legendele religioase ale câtorva popoare europene se spune că primul om a fost făcut din lut, însă vechii mayași credeau că a fost făcut din porumb. Porumbul, alimentul lor de bază, alături de pasărea quetzal, cu pene codate lungi constituiau elementele principale ale civilizației maya. Ei aveau și un zeu al porumbului, reprezentat întotdeauna cu păr lung, mătăsos, evocând firele care acoperă știuletele.

Locuința Mayașilor

Spre deosebire de orașe, micile așezări mayașe erau plasate în locuri adăpostite, adesea în luminișuri de pădure. Coliba avea o lungime de 6-7 m, cu lățimea de 3-4 m și cu extremitățile rotunjite, circulare. Acoperișul avea două versante și era foarte înalt. Toate aveau acoperișul de plante în genul stufului sau din frunze de palmieri. Într-o asemenea colibă se găsea toată averea familiei: metale, vase de ceramică, tiugi, lemne de foc. Mobilierul era foarte simplu: unul sau două paturi cu rogojini puse direct pe scânduri, și câteva scăunele. Se mai aflau aici saci împletiți conținând boabe de porumb, și saci țesuți pentru fasole. Ferestre nu existau, nici sobe. Pe o policioară se păstrau câțiva mici idoli de lut.

Din nici o coliba nu lipsea un război de țesut, la care lucra femeia, folosind fire de agavă și de bumbac american. Uneori de tavanul colibei atârnau farfurii de lemn și oale de lut. În mijlocul colibei se afla adesea o scară primitivă cu ajutorul căreia se putea ajunge în pod unde se depozita porumbul, fasolea și dovlecii. Vasele pentru apa se păstrau lângă intrare. Vesmintele mai groase, de iarnă, foloseau noaptea ca acoperământ, într-un colt al colibei se aflau instrumentele cu care lucra bărbatul: vârfuri de obsidian sau de silex, capcane de animale, o lance, două sau trei piei, saci mici cu vopsele pentru olărie. Câinii dormeau în colibă, împreună cu copiii.

Calendarul: Calculele de o precizie uimitoare

Atât vestigiile monumentale aflate în marile așezări maya din șesul Yucatanului și de pe platourile înalte ale Guatemalei. Cât și bogata moștenire ce se găsește actualmente în colecții arheologice din întreaga lume. Stau mărturie pentru nivelul relativ dezvoltat al vechii culturi maya. Primii arheologi care au intreprins cercetări în vechile orașe au observat că populația mayașă adaugă cu regularitate. La fiecare 52 de ani, o nouă cămașă de piatră sau de stuc vechilor piramide.

Durata anului era stabilită la 365, 242 129 zile. Nici un popor din vechime n-a obținut în calculele sale o cifra mai apropiată de durata anului astronomic. Care este de 365, 242 198 zile. Data stabilită de vechii mayași cu circa două milenii în urmă conține o eroare de numai 0,000 069 zile. Adică ceva mai mult de o jumătate de secunda într-un an. Preoții mayași utilizau metode de o precizie uimitoare și pentru a calcula eclipsele de soare.

Un monument cu arhitectură ciudată din Chichen-Itza, de un tip necunoscut în celelalte parți ale lumii noi, este caracolul, sau „melcul”, cum l-au numit arheologii. Este o clădire circulară așezată pe două terase suprapuse, având patru deschizături spre cele patru puncte cardinale. În peretele unui coridor circular se află alte patru deschizături mai mici orientate spre N-V, N-E, S-V, S-E. În centrul celui de-al doilea coridor circular se află pilonul central al clădirii: axul „melcului” de la Chichen-Itza.

Această clădire servea preoților mayași din epoca noului imperiu drept observator astronomic; aici se realiza studiul aștrilor și calculele calendarului. Despre studii relativ avansate de astronomie stă mărturie și faptul că marea parte a construcțiilor, și îndeosebi stelele comemorative au o anumită orientare în raport cu diferiți aștrii sau cu constelații. Un loc deosebit de important îl ocupa Venus, pe care vechii mayași îl identificau cu Quetzalcoatl-Kukulcan.

Sistemul calendarului Aștrilor

Calendarul aștrilorSistemul calendarului este destul de complicat în adaptarea calculelor la varietatea mișcărilor aparente ale aștrilor. Cercetătorii moderni au reușit să descifreze semnele acestui calendar și sistemele folosite. Un prim sistem se bază pe anul de 260 de zile, compus din douăzeci de semne repetate de treisprezece ori. Fiecare zi fiind determinată de numere și de cifra ei, care nu se repetă niciodată împreună. 1)imix, 2)ik, 3)akbal 4)kan, 5)chiccahan, 6)cimi, 7)manik, 8)lamat, 9)muluc, 10)oc, 11)chuen, 12)eb, 13)ben; 1)ix, 2)men, 3)cip, 4)caban, 5)eznab, 6)cauac, 7)ahau și apoi din nou; 8)imix, 9)ik, 10)akbal s.a.m.d. Este asa-zisul „calendar scurt” sau „calendar venusian”.

Al doilea sistem utilizează optsprezece semne, reprezentând fiecare o lună de douăzeci de zile, prin urmare o perioadă de 360 de zile, la care se se adăugau cinci zile complementare, numite uayeb. Cele optsprezece luni sunt: pop, uo, zip, zotz, tzel, kul, yaxkin, mol, chen, yax, zac, ceh, mac, kankin, muan, pax, kayab, cunhu. Este așa-zisul „calendar lung”, pe care vechii mayași îl desemnau sub numele de tun. Cele cinci zile complementare (uayeb) erau socotite nefaste, improprii pentru muncă sau vânătoare, fiind zile de completă inactivitate. Ele n-au semne și număr fiecare în parte, ci sunt doar desemnate printr-un nume colectiv.

În sfârșit, era folosită și o combinație a celor două sisteme, în sensul că fiecare semn de zi cu cifra lui este determinat de locul sau într-o anumită lună. Ansamblu astfel constituit da un ciclu de 18.980 de zile, așadar 52 de ani de câte 365 de zile. Dacă, de exemplu, o inscripție va consemna data 8 muluc, 11 yaxkin, vom ști că 8 muluc fixează locul zilei respective în ciclul de 260 de zile, iar 11 yaxkin indică poziția zilei în anul solar, împărțit în optsprezece.

Calendarul Maya

Așadar, perioadele principale ale calendarului maya erau: o zi (kin), 20 de zile (ninal) și 360 de zile (tun); dacă la un tun adaugăm zilele nefaste uayeb, obțin anul solar de 365 de zile (han). O coincidență curioasă: în calendarul solar egiptean, creat cu peste 6.000 de ani în urmă, anul era alcătuit din douăsprezece luni de câte treizeci de zile, la care se adăugau cinci zile complementare la sfârșitul anului; acest calendar este folosit și astăzi de creștinii copți, descendenți, precum și în Etiopia.

Piramida MayaUn spațiu „gol” de peste treizeci și șase de veacuri, pe care arheologii și istoricii urmează să-l umple cu ajutorul cercetătorilor ce se întreprind actualmente pe întregul teritoriu aparținând vechii civilizații maya. Bineînțeles că s-a emis și ipoteza că acea zi veche de aproape 5.300 de ani nu marchează nici un eveniment însemnat în istoria maya, că este pur și simplu o dată oarecare. Concepțiile de viață ale vechilor mayași au fost puternic influențate de conceptul timpuriu, care este cu totul străin gândirii mediteraneene și occidentale. Marea tema a preoților, arhitecților și artiștilor mayași era scurgerea timpului, largul concept al misterului eternității și al diviziunii lui, în termeni echivalenți secolelor, anilor, lunilor, zilelor.

Multe dintre textele înscrise pe monumente se referă la calcule care duc foarte departe în trecut sau în viitor. în privința vechii civilizații maya oamenii de știință nu și-au spus ultimul cuvânt. După arheologi, istorici și lingviști, a venit acum rândul astronomilor și matematicienilor să cerceteze vestigiile acestei culturi, cu ciudățeniile și contradicțiile ei.

Scrierea Maya

Scurta istorie a culturii maya despre scrierea și limba vorbită. Limba vorbită de vechii mayași este astăzi în bună parte cunoscută. La aceasta au contribuit cele trei manuscrise maya și un dicționar maya-spaniol din primele decenii. Limbile ramurii mayasice a familiei limbilor penutiene sunt grupate în două grupuri principale de limbi: cea nordică, sau yucateca, și cea sudică, fiecare dintre ele având anumite particularități fonetice și lexicale.

Dialecte ale yucateicii vorbeau grupurile chol, chontal, tzotyil și tzeltal, situate în lungul malului stâng al răului Usumacinta, înspre actualele state mexicane Chiapas și Tabasco. Dintre dialectele sudice, mai răspândite erau cele vorbite în regiunile dinspre Oceanul Pacific ale Guatemalei. La granița celor două grupuri de dialecte se află dialectul chuh. Structura fonetică și cea gramaticală, precum și cea mai mare parte a lexicului idiomurilor maya sunt astăzi cunoscute. Textele de pe diferite monumente ne arată ca ideile circulau liber de la un oraș la altul, ceea ce dovedește existența unei limbi cvasi-unitare.

Către anul 700, astronomii din Copan, au realizat un calcul precis al anului tropical, pe care l-au notat pe monumente. Amerindienii mayași au fost printre primele popoare ale Lumii noi care au folosit scrierea. Unii oameni de știință sunt de părere că au moștenit scrierea de la un popor mai vechi: toltecii. La prima privire, scrierea maya pare ciudată, glifele bogat ornamentate seamănă mai degrabă cu o pictură decât cu o scriere.

Scurta istorie a culturii maya

Principalele materiale primitoare ale scrierii maya erau pielea de căprioară și un material asemănător haritei, confecționat din fibre de agavo. Din păcate numărul manuscriselor originale care au supraviețuit conquistei este foarte redus. Nu s-au păstrat decât trei și nici unul nu se mai află în America Centrală, în regiunile unde au fost confecționate; ele se găsesc acum la Paris, Madrid și Dresda. Aceste materiale, precum și altele de mai mică însemnătate, au îngăduit lingviștilor să ia un prim contact substanțial nu numai cu vocabularul vechilor limbi maya, dar și cu scrierea.

Poate te-ar interesa și articolul: Descoperă totul despre dinozauri.

Actualmente cea mai mare parte a textelor din documentele de la Dresda și Madrid sunt descifrate. Ele tratează despre cunoștințele de astronomie și calculele calendaristice ale vechilor maya, dau amănunte despre ritualuri, consemnează unele mituri cosmogonice și religioase. S-au făcut, așadar, pași uriași în descifrarea scrierii maya, socotită până acum câteva decenii ca indescifrabilă.

Scurta istorie a culturii maya – Arhitectura

Scurta istorie a culturii maya ne arată că arhitectura acestor orașe cu variantele locale care le confereau personalitatea, aveau o notă comună specifică. Un stil propriu, la fel de caracterizat și de distinct ca arhitectură greacă, romană sau gotică. Materialele de construcție se găseau din abundentă: lemnul și piatră calcaroasă. Se folosea și cărămida arsă, iar pentru decorații stucul. Cu var și nisip se obținea o cimentare solidă, în amestec folosit și ca tencuială.

Arhitectura piramideiÎn acest caz suprafața pereților era apoi netezită cu o fiertură din coaja arborelui chocom; aplicată pe pereți suprafața devenea lucioasă, căpătând cu timpul o culoare roșiatică și o impermeabilitate la ploaie. Piatra calcaroasă, de altminteri foarte rezistentă când era scoasă din cariera era moale, pretându-se foarte ușor la fasonat și la sculptat.

Concepția despre arhitectura monumentală clasică este în bună măsură legată de imaginile Acropolei din Atena sau a piramidelor din Giseh. Templele maya au câte ceva din cele ale Acropolei, piramidele maya din cele egiptene, dar în aceleași timp sunt clădite după concepții originale, unice, deosebite de orice alte edificii cunoscute în Lumea veche. încă din anul 325 e.n. a fost construită acea minune a vechii arhitecturi maya care este piramida templu din Uaxactum, din zidărie acoperită cu stuc, cu scări pe cele patru părți, care duc către cele două terase superioare decorate din măști mari din stuc. Este o piramidă pătrată, înaltă de peste opt metri.

Scurta istorie a culturii maya

Începând din 278 e.n. și până-n secolul VI s-au construit în toată aria maya plafoane cu bolți false, cu arcuri pe mensole. Pentru ale proteja contra inundațiilor, s-au pentru a le da un aspect mai impunător. Edificiile erau construite pe sub o structura, o mare terasa de 1-1, 5 m, care la temple putea ajunge pana la 45 m înălțime. O altă particularitate arhitectonică.

Uneori, de-a lungul crestei acoperișului se construia un zid înalt, perforat reticular, care avea un scop exclusiv ornamental. Palatele aveau camerele dispuse pe două rânduri, fără ferestre. Decât în unele cazuri cu câteva mici deschizături rectangulare imediat sub tavan. Pereții erau tencuiți iar fațadele, ca la palenque, ornate cu suprafețe mari de sculptură decorativă.

Ruinele edificiilor ridicate de arhitecții mayași sunt astăzi printre cele mai căutate obiective turistice din America Centrală. Pe întregul teritoriu cuprins între Salvador și Mexic. Printre cele mai interesante sunt: Copan, Quirigua, Lubaantun, Casa de las Monjas, San Jose. Arhitectura maya nu impunea prin masivitate și ingeniozități tehnice, ci prin armonie, grație și eleganță.

Distribuie această postare

Avatar utilizator admin
Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub Licența Creative Commons, cu atribuire și distribuire în condiții identice. Unde pot exista și clauze suplimentare și nu pot fi preluate fără un acord scris. Socializam.com colectează datele personale (Nume, adresa de e-mail, adresa sit sau adresa IP) doar în cazul în care se completează formularele de contact sau se trimit comentarii. Pentru mai multe detalii, ne puteți contacta oricând.

Lasă un răspuns