Ești aici: Acasă » Articole » Singurătatea – Un moment al vieții
Articole

Singurătatea – Un moment al vieții

Singurătatea - Un moment al vieții

Singurătatea – Un moment al vieții, probabil un concept experimentat de toată lumea la un moment dat al vieții. Mai greu de explicat decât de simțit, este rezultatul evaluării pe care persoanele o fac asupra calității și cantității relațiilor pe care le au. Astfel că, la fel ca și fericirea sau alte emoții, este o stare care aparține strict persoanei și este greu cuantificabilă. Este greu de spus de câtă singurătate pot suferi unii, sau care este intensitatea acesteia. Singurătatea nu este același lucru ca a fi singur. De fapt, o persoană se poate simți singur chiar și atunci când sunt înconjurați de multi. Unele studii arată oameni care trăiesc în orașe mari prezintă grade mai mari de singurătate decât cei din orașele mai mici.

Adesea când pronunțăm cuvântul singurătate ne vin în minte o serie de cuvinte cu conotație negativă. Astfel că, nu numai starea în sine ci și haloul de care este înconjurat conceptul este unul negativ. Iată câteva adjective care sunt asociate cu singurătatea un moment al vieții. Singur, neînțeles, părăsit, pierdut, nefericit, marginalizat, aruncat, disperat, depresiv, gol, ciudat, plictisit, timid, neatractiv. Totuși, singurătatea este diferită în cazul fiecăruia dintre noi. Întrucât conține ingredientele noastre personale, ceea ce face distinct orice sentiment al nostru și efectele pe care le are acesta asupra noastră.

Singurătatea – Un moment al vieții

În general ar putea exista o singurătate socială, în care lipsa pe care o resimt oamenii este aceea a relațiilor cu prietenii sau alte persoane importante din jurul lor. Singurătatea emoțională exprimată prin absența unei figuri intime sau a unei relații foarte apropiate cu o figură de atașament. Aceasta apare atunci când intervine o despărțire în cuplu sau în familie și adesea un moment al vieții. După evenimentul în sine va urma o perioadă de acomodare sau începerea unei alte relații intime. În acest caz, sprijinul familiei și al prietenilor este cvasi util. Pentru că relațiile cu familia și contactele sociale nu au puterea de a înlocui relația intimă pierdută.

Adesea persoana implicată parcurge un drum de readaptare la situația actuală.
Un fel de ”jelire” și de ”doliu” pentru ceea ce a pierdut – un moment al vieții. Obișnuintă este una dintre stările cu care trebuie să se lupte cel mai mult. Singurătatea emoțională presupune tocmai ruperea unui lanț care până la un moment dat ținea împreună, din punct de vedere emoțional, două persoane. Ceea ce rămâne sunt amintirile și niște ritualuri care acum nu mai au relevantă sau nu se mai pot realiza. Astfel că perioada de ”jelire” are rolul de a reobișnui persoana cu o ipostază nouă.

Singurătatea – Un moment al vieții

Un moment al vieții poate fi atunci când singurătatea poate deveni insuportabilă și poate afecta întreaga viață a persoanei, dar poate fi și momentul unui nou început. Adesea, depinde de perspectiva din care privim lucrurile. Sigur, persoana este îndreptățită să se simtă singură, trădată, goală pe dinăuntru, părăsită. Ceea ce e mai ușor pentru că e congruent cu ceea ce gândește și cu ceea ce a trăit. E mai greu să privești cealaltă perspectivă; nu toate lucrurile stau sub controlul nostru. Uneori e bine să acceptăm că persoana de care ne atașăm are propriile sale decizii.

Prin singurătate se înțelege acea stare psiho-socială în care cercul de relații al unei persoane este mai mic sau mai puțin satisfăcător decât își dorește. În funcție de natura sentimentelor care însoțesc starea de singurătate. Se poate face distincția între izolare emoțională și izolare socială. În primul caz; insatisfacția este generată de lipsa unei relații emoționale profunde.

Singurătate si sentimente

În cel de-al doilea caz; insatisfacția este rezultatul lipsei unui cerc de prieteni care să ofere sprijinul social într-o perioadă dificilă a vieții. Atunci când simțim această stare de singurătate, avem sentimente ca și când ne-am fi despărțit de ceilalți. În general de cei apropiați, de familie (de copii, de părinti, de unul de soț/soție, rude), de prieteni.

Ne simțim și ne percepem izolați, este ca și când am fi singuri într-o lume în care nu cunoaștem pe nimeni. Nu avem pe nimeni apropiat, și cu toate acestea am vrea să facem ceva pentru a ieși din acea stare, dărn cât putem. Ne simțim abandonați, părăsiți, ca și când nimănui nu i-ar păsa de noi și de nevoile noastre. Singurătatea este ca foamea, setea sau durerea. E un semnal pe care îl primești că ceva nu merge cum trebuie cu tine ca organism, ca specie. E ca și când am avea nevoie de un nivel rezonabil de zahăr în sânge, pentru că altfel nu avem resursele necesare de a derula diverse activități.

Relație profundă

Când nivelul nostru de zahăr din sânge scade, ne este foame și acesta este un semnal că ar trebui să ne hrănim. Dacă ignorăm acest semnal, începem să ne simțim slăbiți, fără energie și nu mai suntem în stare să ne asigurăm hrana. Singurătatea este ceva în genul acesta, numai că ea nu este susținută de calorii, ci de contacte sociale. Iar nevoia noastră de contacte sociale are la bază frica noastră de a nu fi abandonați.

Însă trebuie să avem grijă ca interacțiunile noastre social să aibă substanță, să fie profunde. Încă de la naștere am avut nevoie de cineva alături, am depins de alții pentru a supraviețui. S-a demonstrat științific că persoanele singure au tendința de a păstra o doză de singurătate și când sunt în preajma cuiva, iar faptul că au contacte sociale nu este suficient.

Așa că alegeți una, două persoane și încearcă să dezvolți o relație profundă, bogată cu ele. Vei vedea că nu te vei mai simți deloc singur în marea de oameni, pentru că vei ști că există cel puțin o persoană cu care ai relație autentică.

Reproșurile

Pe de altă parte, persoanele singure au tendința de a se izola de teama de a nu fi respinse. Această frică este atât de intensă încât orice cuvânt sau gest al interlocutorului poate fi interpretat ca un reproș/o insultă. Ceea ce pentru ei reprezintă o confirmare a faptului că sunt respinși. Este ceea ce se numește “profeție auto-împlinită”.

Singurătatea este o emoție umană universală, un moment al vieții, dar este atât de complexă și unică pentru fiecare individ. Singurătatea nu are nici o singură cauză comună, astfel încât prevenirea și tratarea acestei stări de spirit variază de la persoană la persoană. Pentru a înțelege singurătate, este important să se privim mai atent la exact ceea ce înțelegem noi prin termenul de „singur”. Precum și diverse cauze, consecințele asupra sănătății, simptome și tratamente posibile pentru singurătate.

Distribuie această postare

Avatar utilizator admin
Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub Licența Creative Commons, cu atribuire și distribuire în condiții identice. Unde pot exista și clauze suplimentare și nu pot fi preluate fără un acord scris. Socializam.com colectează datele personale (Nume, adresa de e-mail, adresa sit sau adresa IP) doar în cazul în care se completează formularele de contact sau se trimit comentarii.

Lasă un răspuns