Prima pagină » Noutati » Scurta istorie a culturii maya
Articole

Scurta istorie a culturii maya

Scurta istorie a culturii maya

Scurta istorie a culturii maya – „Trapezul” Maya: Teritoriul pe care traieste astazi populatia maiasa era printre cele mai locuite cu zeci de milenii in urma. In perioada cuceririi spaniole, la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui urmator. Teritoriul ocupat de populatia maya cuprindea Guatemala (cu exceptia catorva regiuni de pe coasta Pacificului). Partile apusene ale Salvadorului si Hondurasului, intreg Hondurasul Britanic. Iar din Mexic stateleYucatan si Campeche, teritoriul Quintana Roo si regiunile rasaritene ale statelor Tabasco si Chiapas. Prin urmare un teritoriu de vreo 900 km. Intregul teritoriu este situat in regiunea subtropicala, limita lui meridionala coborand pana aproape de paralela 14¤ N.

Scurta istorie a culturii maya

Partea sudica a trapezului locuit de maiasi este o regiune muntoasa cu numeroase varfuri inalte. In mare parte de origine vulcanica, cu orase asezate in vai sau pe platouri. Pentru civilizatia maya regiunea muntoasa a Guatemalei a avut si alte avantaje. Rocile vulcanice erau folosite pentru construirea locuintelor si a edificiilor de cult. Precum si la confectionarea de metate (pietre pentru macinatul porumbului).

O prima epoca de inflorire a culturii maya, cuprinsa intre anii 320e.n. si 987e.n., este desemnata istoric sub numele de ,,vechiul imperiu”, impartita in trei perioade. 320-633; 633-731; 731-987. Descoperirile arheologice au infirmat vechea teorie ca civilizatia maya s-ar fi dezvoltat in mod izolat.

Noul imperiu al „Sarpelui cu pene”

Scurta istorie a culturii maya: Dupa parasirea principalelor centre de cultura din vechiul imperiu,asezate mai ales in regiunile raurilor Usumacinta si Motagua. Civilizatia maya emigreaza mai ales spre tarmul Atlanticului, unde intemeiaza asezarile Chichen-Itza si Uxmal. Si spre Oceanul Pacific, unde pune baza oraselor Antigua, Atitlan si Amatitlan.

Mai intai cultura maya trece printr-o perioada de declin. Care se asocieaza cu unele influentele civilizatiilor vecine si cu o orientare catre militarism si razboi a noilor centre. Dupa o perioada de relativa independenta se produce o importanta migratiune a toltecilor. Care cuceresc cele mai importante centre maya din Yucatan. Episcopul Diego de Landa, a carui lucrare ,,Relacion de las cosas de Yucatan” se afla printre cele mai comprtente surse spaniole. Cu privire la istoria maiasilor, arata.. ,,Indienii cred ca un mare senior, numit Kukulcan (,,sarpele cu pene”). Domnea impreuna cu cei din neamul Itza, care s-au stabilit la Chichen–Itza …”

Cronicile arata ca ocuparea orasului Chichen-Itza de catre indienii itza a durat peste doua secole. Unele surse maya vorbesc si de o tripla alianta intre Chichen-Itza, Mayapan si Uxmal. Asadar noul imperiu maya isi muta centrele de cultura catre nord. De la Uaxactun, Tikal, Pelenque si Quirigua la Chichen–Itza, Mayapan si Uxmal, si adopta elemente toltece in cultura sa, cel mai important fiind adorarea lui Quetzalcoatl-Kukulcan.

Scurta istorie a culturii maya

In perioada noului imperiu al ,,Sarpelui cu pene”, orasele maya devin adevarate cetati; ele nu se mai construiesc in camp deschis ci pe insule asezate in mijlocul lacurilor. In zone deluroase sau impadurite, sunt inconjurate de palisade. Iar unul dintre ele era chiar aparat de un gard viu de maguey. Fernando Cortez descrie. ,,Orasul se gaseste pe o stanca ridicata, avand intr-o parte un lac mare. Iar in cealalta parte un rau adanc ce se varsa in acest lac. Nu exista decat o singura intrare accesibila si totul este inconjurat de un sant foate adanc. In spatele caruia se afla o palisada pana la inaltimea pieptului. Dincolo de palisada se ridica un gard din scanduri foarte groase, inlt de doua toaze (circa 3,90m). Cu mici ferastruici pentru lansarea sagetilor. Turnuri de panda se inata cu 7 sau 8 picioare (2,27-2,40 m) deasupra zisului gard. Iar pe alte turnuri sunt ingramadite pietre menite sa serveasca la aparare.” Astfel, o clasa conducatoare straina impune un cult strain si un nou mod de viata vechilor maiasi din Yucatan si din regiunea muntoasa a Guatemalei.

Cultura maya

Scurta istorie a culturii maya: In perioada influentei toltece si, mai tarziu, sub dominatia azteca, s-au produs cateva revolte si miscari de independenta ale unor orase maya. Cea mai insemnata a fost cea din Mayapan, condusa de Hunac Ceel, devenit mai tarziu erou national al poporului maias. Mayapan, principalul oras din Yucatan, a exercitat o puternica influenta politica si religioasa asupra intregii regiuni. Reunind la un moment dat 12 cetati maya sub hegemonia lui. Sfarsitul hegemoniei orasului Mayapan a grabit ocuparea principalelor orase de catre azteci si decaderea culturala si politica a cetatilor maya. A urmat ocupatia azteca. In timpul careia centrele maya furnizau ca tribut sclavi pentru sacrificiile de oameni. Si, in sfarsit ocupatia coloniala spaniola, care va da vechii civilizatii ultima lovitura, de pe urma careia nu se va mai ridica.

Scurta istorie a culturii maya

Vechile orase maya erau animate numai intimpul marilor ceremonii religioase si a zilelor de targ. In perioadele dintre aceste manifestari in oras nu ramaneau decat nobilimea si personalul insarcinat sa intretina edificiile de cult. Sa pazeasca mastile si vesmintele de ceremonie.

In zilele de sarbatoare insa, centrul ceremonial se repopula. Soseau negustorii din regiuni adesea departate si cumparatori, se negociau marfuri din tinutul de sud. Maiasii taiau in asezari raspandite pe un spatiu vast, in apropierea campurilor lor de porumb, iar in anumite zile de sarbatoare vin la targ ca sa asiste la ceremonii religioase mai importante. Aceasta viata, caracteristica vechiului centru ceremonial maya, a suferit unele modificari catre sfarsitul asa-zisei perioade clasice, cand orasele incep sa se transforme in cetati si sunt inconjurate de ziduri de aparare sau deplasate catre pozitii mai lesne de aparat, pe varfuri de colina, la capatul unor peninsule inconjurate cu santuri adanci.

Orase din Yucatan

Scurta istorie a culturii maya: Mai multe orase din Yucatan au porti monumentale, unele de dimensiuni impozante.
Cea mai bogata dintre regiunile locuite de vechii maiasi era cea situata in sudul ,,trapezului”, cuprinzand Guatemala de astazi si o parte din Honduras. Aici se afla depozitele de obsidan (sticla vulcanica dura, formata prin racirea rapida a lavei) care furnizau materia prima pentru fabricarea cutitelor si a varfurilor de lance; tuful vulcanic capabil sa reziste la temperaturi foarte ridicate. In ceea ce priveste vechii maiasi, ei apreciau mai mult un alt articol, si anume penele de quetzal. Penele codale ale quetzalului constituia obiectul unui comert foarte intins , intocmai ca jadul, care se numara printre cele mai pretioase podoabe.

Ocupatia principala a maiasilor si in acelasi timp baza alimentatiei lor o constituia agricultura. Dintre plantele industriale, cele mai importante erau agava comuna, maguey si alte varietati, folosite la confectionarea de imbracaminte, saci pentru transport. Din sucul de agava vechi maiasi fabricau o bautura fermentata, un fel de rachiu numit balche, care folosea mai ales in scopuri rituale. Printre plantele alimentare se cultivau: cartoful, patata dulce, fasolea neagra, dovleacul si in primul rand porumbul. In legendele religioase ale catorva popoare europene se spune ca primul om a fost facut din lut, insa vechii maiasi credeau ca a fost facut din porumb. Porumbul, alimentul lor de baza, alaturi de pasarea quetzal, cu pene codate lungi constituiau elementele principale ale civilizatiei maya. Ei aveau si un zeu al porumbului, reprezentat intotdeauna cu par lung, matasos, evocand firele care acopera stiuletele.

Locuinta Maiasilor

Spre deosebire de orase, micile asezari maiase erau plasate in locuri adapostite, adesea in luminisuri de padure. Coliba avea o lungime de 6-7 m, cu latimea de 3-4m si cu extremitatile rotunjite, circulare. Acoperisul avea doua versante si era foarte inalt. Toate aveau acoperisul de plante in genul stufului sau din frunze de palmieri. Intr-o asemenea coliba se gasea toata averea familiei: metale, vase de ceramica, tiugi, lemne de foc. Mobilierul era foarte simplu: unul sau doua paturi cu rogojini puse direct pe scanduri, si cateva scaunele. Se mai aflau aici saci impletiti continand boabe de porumb, si saci tesuti pentru fasole. Ferestre nu existau, nici sobe. Pe o policioara se pastrau cativa mici idoli de lut.

Din nici o coliba nu lipsea un razboi de tesut, la care lucra femeia, folosind fire de agava si de bumbac american. Uneori de tavanul colibei atarnau farfurii de lemn si oale de lut. In mijlocul colibei se afla adesea o scara primitiva cu ajutorul careie se putea ajunge in pod unde se depozitau porumbul, fasolea, dovlecii. Vasele pentru apa se pastrau langa intrare. Vesmintele mai groase, de iarna, foloseau noaptea ca acoperamant. intr-un colt al colibei se aflau instrumentele cu care lucra barbatul: varfuri de obsidan sau de silex, capcane de animale, o lance, doua sau trei piei, saci mici cu vopsele pentru olarie. Cainii dormeau in coliba, impreuna cu copiii.

Calendarul: Calculele de o precizie uimitoare

Atat vestigiile monumentale aflate in marile asezari maya din sesul Yucatanului si de pe platourile inalte ale Guatemalei. Cat si bogata mostenire ce se gaseste actualmente in colectii arheologice din intreaga lume. Stau marturie pentru nivelul relativ dezvoltat al vechii culturi maya. Primii arheologi care au intreprins cercetari in vechile orase au observat ca populatia maiasa adauga cu regularitate. La fiecare 52 de ani, o noua camasa de piatra sau de stuc vechilor piramide. Durata anului era stabilita la 365, 242 129 zile. Nici un popor din vechime n-a obtinut in calculele sale o cifra mai apropiata de durata anului astronomic. Care este de 365, 242 198 zile. Data stabilita de vechii maiasi cu circa doua milenii in urma contine o eroare de numai 0,000 069 zile. Adica ceva mai mult de o jumatate de secunda intr-un an. Preotii maiasi utilizau metode de o precizie uimitoare si pentru a calcula eclipsele de soare.

Un monument cu arhitectura ciudata din Chichen-Itza, de un tip necunoscut in celelalte parti ale lumii noi, este caracolul, sau ,,melcul”, cum l-au numit arheologii. Este o cladire circulara asezata pe doua terase suprapuse, avand patru deschizaturi spre cele patru puncte cardinale. in peretele unui coridor circular se afla alte patru deschizaturi mai mici orientate spre N-V, N-E, S-V, S-E. In centrul celui de-al doilea coridor circular se afla pilonul central al cladirii: axul ,,melcului” de la Chichen-Itza. Aceasta cladire servea preotilor maiasi din epoca noului imperiu drept observator astronomic; aici se realiza studiul astrilor si calculele calendarului. Despre studii relativ avansate de astronomie sta marturie si faptul ca mare parte a constructiilor, si indeosebi stelele comemorative au o anumita orientare in raport cu diferiti astrii sau cu constelatii. Un loc deosebit de important il ocupa Venus, pe care vechii maiasi il identificau cu Quetzalcoatl- Kukulcan.

Scurta istorie a culturii maya

Sistemul calendarului este destul de complicat in adaptarea calculelor la varietatea miscarilor aparente ale astrilor. Cercetatorii moderni au reusit sa descifreze semnele acestui calendar si sistemele folosite. Un prim sistem se baza pe anul de 260 de zile, compus din douazeci de semne repetate de treisprezece ori, fiecare zi fiind determinata de numere si de cifra ei, care nu se repeta niciodata impreuna:1)imix, 2)ik, 3)akbal 4)kan, 5)chiccahan, 6)cimi, 7)manik, 8)lamat, 9)muluc, 10)oc, 11)chuen, 12)eb, 13)ben; 1)ix, 2)men, 3)cip, 4)caban, 5)eznab, 6)cauac, 7)ahau si apoi din nou: 8)imix, 9)ik, 10)akbal s.a.m.d. Este asa-zisul ,,calendar scurt” sau ,,calendar venusian”.

Al doilea sistem utilizeaza optsprezece semne, reprezentand fiecare o luna de douazeci de zile, prin urmare o perioada de 360 de zile, la care se se adaugau cinci zile complementare, numite uayeb. Cele optsprezece luni sunt: pop, uo, zip, zotz, tzel, kul, yaxkin, mol, chen, yax, zac, ceh, mac, kankin, muan, pax, kayab, cunhu. Este asa-zisul ,,calendar lung”, pe care vechii maiasi il desemnau sub numele de tun. Cele cinci zile complementare(uayeb) erau socotite nefaste, improprii pentru munca sau vanatoare, fiind zile de completa inactivitate. Ele n-au semne si numar fiecare in parte, ci sunt doar desemnate printr-un nume colectiv. In sfarsit, era folosita si o combinatie a celor doua sisteme, in sensul ca fiecare semn de zi cu cifra lui este determinat de locul sau intr-o anumita luna. Ansamblu astfel constituit da un ciclu de 18.980 de zile, asadar 52 de ani de cate 365 de zile. Daca, de exemplu, o inscriptie va consemna data 8 muluc, 11 yaxkin, vom sti ca 8 muluc fixeaza locul zilei respective in ciclul de 260 de zile, iar 11 yaxkin indica pozitia zilei in anul solar, impartit in optsprezece.

Scurta istorie a culturii maya

Asadar, perioadele principale ale calendarului maya erau: o zi (kin), 20 de zile (ninal) si 360 de zile (tun); daca la un tun adaugam zilele nefaste uayeb, obtin anul solar de 365 de zile (han).
O coincidenta curioasa: in calendarul solar egipten, creat cu peste 6.000 de ani in urma, anul era alcatuit din douasprezece luni de cate treizeci de zile, la care se adaugau cinci zile complementare la sfarsitul anului; acest calendar este folosit si astazi de crestinii copti, descendenti, precum si in Etiopia. Un spatiu ,,gol” de peste treizeci si sase de veacuri, pe care arheologii si istoricii urmeaza sa-l umple cu ajutorul cercetatorilor ce se intreprind actualmente pe intregul teritoriu apartinand vechii civilizatii maya. Binenteles ca s-a emis si ipoteza ca acea zi veche de aproape 5.300 de ani nu marcheaza nici un eveniment insemnat in istoria maya, ca este pur si simplu o data oarecare.

Conceptiile de viata ale vechilor maiasi au fost puternic influentate de conceptul timpuriu, care este cu totul strain gandirii mediteraneene si occidentale.Marea tema a preotilor, arhitectilor si artistilor maiasi era scurgerea timpului, largul concept al misterului eternitatii si al diviziunii lui, in termeni echivalenti secolelor, anilor, lunilor, zilelor. Multe dintre textele inscrise pe monumente se refera la calcule care duc foarte departe in trecut sau in vitor. in privinta vechii civilizatii maya oamenii de stiinta nu si-au spus ultimul cuvant. Dupa arheologi, istorici si lingvisti, a venit acum randul astronomilor si matematicienilor sa cerceteze vestigiile acestei culturi, cu ciudateniile si contradictiile ei.

SCRIEREA MAYA

Scurta istorie a culturii maya: Limba vorbita de vechii maiasi este astazi in buna parte cunoscuta. La aceasta au contribuit cele trei manuscrise maya si un dictionar maya-spaniol din primele decenii. Limbile ramurii maiasice a familiei limbilor penutiene sunt grupate in doua grupuri principale de limbi: cea nordica, sau yucateca, si cea sudica, fiecare dintre ele avand anumite particularitati fonetice si lexicale.

Scurta istorie a culturii maya: Dialecte ale yucateicii vorbeau grupurile chol, chontal, tzotyil si tzeltal, situate in lungul malului stang al raului Usumacinta, inspre actualele state mexicane Chiapas si Tabasco. Dintre dialectele sudice, mai raspandite erau cele vorbite in regiunile dinspre Oceanul Pacific ale Guatemalei. La granita celor doua grupuri de dialecte se afla dialectul chuh. Structura fonetica si cea gramaticala , precum si cea mai mare parte a lexicului idiomurilor maya sunt astazi cunoscute. Textele de pe diferite monumente ne arata ca ideile circulau liber de la un oras la altul, ceea ce dovedeste existenta unei limbi cvasi-unitare.

Catre anul 700, astronomii din Copan, au realizat un calcul precis al anului tropical, pe care l-au notat pe monumente. Amerindienii maiasi au fost printre primele popoare ale Lumii noi care au folosit scrierea. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca au mostenit scrierea de la un popor mai vechi: toltecii. La prima privire, scrierea maya pare ciudata, glifele bogat ornamentate seamana mai degraba cu o pictura decat cu o scriere.

Scurta istorie a culturii maya

Principalele materiale primitoare ale scrierii maya erau pielea de caprioara si un material asemanator haritei, confectionat din fibre de agavo. Din pacate numarul manuscriselor originale care au supravietuit conquistei este foarte redus. Nu s-au pastrat decat trei si nici unul nu se mai afla in America Centrala, in regiunile unde au fost confectionate; ele se gasesc acum la Paris, Madrid si Dresda. Aceste materiale, precum si altele de mai mica insemnatate, au ingaduit lingvistilor sa ia un prim contact substantial nu numai cu vocabularul vechilor limbi maya, dar si cu scrierea. Actualmente cea mai mare parte a textelor din documentele de la Dresda si Madrid sunt descifrate. Ele trateaza despre cunostintele de astronomie si calculele calendaristice ale vechilor maya, dau amanunte despre ritualuri, consemneaza unele mituri cosmogonice si religioase. S-au facut, asadar, pasi uriasi in descifrarea scrierii maya, socotita pana acum cateva decenii ca indescifrabila.

Scurta istorie – ARHITECTURA

Scurta istorie a culturii maya: Arhitectura acestor orase cu variantele locale care le confereau personalitatea, aveau o nota comuna specifica. Un stil propriu, la fel de caracterizat si de distinct ca arhitectura greaca, romana sau gotica. Materialele de constructie se gaseau din abundenta: lemnul si piatra calacaroasa. Se folosea si caramida arsa, iar pentru decoratii stucul. Cu var si nisip se obtinea o cimentare solida, in amestec folosit si ca tencuiala. in acest caz suprafata pertilor era apoi netezita cu o fiertura din coaja arborelui chocom; aplicata pe pereti suprafata devenea lucioasa, capatand cu timpul o culoare rosiaticasi o impermeabilitate la ploaie. Piatra calcaroasa, de altminteri foarte rezistenta cand era scoasa din cariera era moale, pretandu-se foarte usor la fasonat si la scluptat.

Conceptia despre arhitectura monumentala clasica este in buna masura legata de imaginile Acropolei din Atena sau a piramidelor din Giseh. Templele maya au cate ceva din cele ale Acropolei, piramidele maya din cele egiptene, dar in acelesi timp sunt cladite dupa conceptii originale, unice, deosebite de orice alte edificii cunoscute in Lumea veche. inca din anul 325 e.n. a fost construita acea minune a vechii arhitecturi maya care este piramida templu din Uaxactum, din zidarie acoperita cu stuc, cu scari pe cele patru parti, care duc catre cele doua terase superioare decorate din masti mari din stuc.Este o piramida patrta, inalta de peste opt metri.

Scurta istorie a culturii maya

Incepand din 278 e.n. si pana-n secolul VI s-au consruit in toata aria maya plafoane cu bolti false, cu arcuri pe mensole. Pentru ale proteja contra inundatiilor, s-au pentru a le da un aspect mai impunator. Edificiile erau construite pe sub o structura, o mare terasa de 1-1, 5m, care la temple putea ajunge pana la 45 m inaltime. O alta particularitate arhitectonica. Uneori, de-a lungul crestei acoperisului se construia un zid inalt, perforat reticular, care avea un scop exclusiv ornamental. Palatele aveau camerele dispuse pe doua randuri, fara ferestre. Decat in unele cazuri cu cateva mici deschizaturi rectangulare imediat sub tavan. Peretii erau tencuiti iar fatadele, ca la palenque, ornate cu suprefete mari de scluptura decorativa.

Ruinele edificiilor ridicate de arhitectii maiasi sunt astazi printre cele mai cautate obiective turistice din America Centrala. Pe intregul teritoriu cuprins intre Salvador si Mexic. Printre cele mai interesante sunt: Copan, Quirigua, Lubaantun, Casa de las Monjas, San Jose. Arhitectura maya nu impunea prin masivitate si ingeniozitati tehnice, ci prin armonie, gratie si eleganta.
Citeste si: Despre Ajunul craciunului sau a nasterii Domnului!

Articole recomandate

Mergi la Pagina Principala - License Creative Commons

Etichetat:

Distribuie această postare

Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub License Creative Commons, cu atribuire si distribuire in conditii identice. Unde pot exista si clauze suplimentare si nu pot fi preluate fara un acord scris.

1 Comentariu

Adăugați un comentariu