Ești aici: Acasă » Articole » Iluzia percepția simțurilor
Articole

Iluzia percepția simțurilor

Iluzia percepția simțurilor

Iluzia percepția simțurilor. Visul este una din temele care a însoțit cultura umană încă de la apariția acesteia. De-a lungul timpului, el a fost înțeles și utilizat în cele mai diverse moduri, fiind integrat și adaptat viziunii despre lume a civilizației respective. Cum se întâmplă cu orice arhetip longeviv, accepțiile date visului pot fi grupate în trei mari categorii. Cea mai veche accepțiune este cea metafizică. Conform acesteia visul are o realitate ontologică și este o poartă de comunicare cu supra-realitatea. Cea de-a doua este cea psihologică, visul fiind văzut ca o manifestare subiectivă a psihicului uman și o ușă spre inconștient. Cea de-a treia este cea estetică, visul fiind privit ca o temă literară și artistică, cu o extinsă difuziune în diverse epoci și spații geografice.

Cu referire la istoricul interpretării viselor ne vorbește însăși Sigmund Freud în opera sa intitulată “Interpretarea Viselor”. Și ne spune despre faptul că primele idei cu privire la vise ne vin din Antichitate. Vechii chinezi, egipteni și hinduși, precum și grecii, iudeii și romanii, credeau cu sfințenie în vise ca mijloc de prevestire a viitorului. Privindu-le ca pe niște semne ale zeilor mai mult decât niște manifestări ale minții umane. Originea interpretării viselor este necunoscută.

Iluzia percepția simțurilor

Cele mai vechi exemple de interpretare a viselor apar în Biblie, când Iosif a interpretat visele brutarului, ale paharnicului și chiar ale Faraonului. Interpretarea dată de Iosif a avut un impact imens, nu numai asupra Egiptului, ci și asupra viitorului interpretării viselor. Ceva mai târziu, filosofii greci au aprofundat și mai mult analiza viselor. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Aristotel, care a vorbit despre „Iluzia percepția simțurilor”, funcționarea defectuoasă a simțurilor care dă naștere viselor. Aristotel a sugerat mai târziu ca visele sunt formate de dereglările corpului.

”În cele două lucrări ale lui Aristotel care tratează despre vis, visul devenise deja obiect al psihologiei. Aflăm că visul nu este trimis de zei, nu este de natură divină, ci de natură demonică. O dată ce natura este demonică, și nu divină. Adică visul nu provine din vreo revelație supranaturală, ci decurge din legile spiritului uman, oricum înrudit cu divinitatea.

Continuați să citiți și despre: Parfumurile la sfârșitul secolului sau despre Ziua de 13.

Visul este definit ca activitate psihică a celui care doarme, în măsura în care acesta doarme.” Grecii antici au construit temple pe care le numeau Asclepieions în care erau trimiși oamenii bolnavi pentru a se vindeca. Ei credeau că însănătoșirea se va face prin intervenție divină în timpul viselor pe care bolnavii le aveau în aceste temple.

Iluzia percepția simțurilor

Visele erau considerate și profeții sau semne. Visul a fost văzut ca un loc real pe care spiritul și sufletul îl vizitează în fiecare noapte. Chinezii credeau că sufletul părăsește corpul pentru a pătrunde în această lume. Și dacă cel care visa era trezit brusc s-ar putea ca sufletul să nu se mai întoarcă. De aceea în ziua de azi unii chinezi sunt reticenți față de ceasurile deșteptătoare.

Unele triburi americane și civilizații mexicane credeau de asemenea în acest loc pentru vise.
Ei credeau că strămoșii trăiau în visele lor, luând forme non-umane (plante). Visele erau un mod de a-i contacta și vizita pe strămoși și aveau și rolul de a le dicta scopul în viață. Conform teoriilor somatice de la sfârșitul secolului XIX., visul (iluzia percepția simțurilor) era considerat un fenomen consecutiv reducerii activității creierului în timpul somnului.

Această reducere are două aspecte; pe de-o parte se întrerupe legătura cu stimulii lumii exterioare. Iar pe de altă parte legăturile intracerebrale sunt sărăcite datorită somnului. Cu cât activitatea creierului este diminuată cu atât visele sunt mai absurde. Conform acestei teorii visul (iluzia percepția simțurilor) nu are nici un fel de funcție psihică. El e un fel de accident, ceea ce-l face într-adevăr inutil. Întrucât e un fenomen organic, problema interpretării nu se pune pentru teoriile somatice.

Distribuie această postare

Avatar utilizator admin
Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub Licența Creative Commons, cu atribuire și distribuire în condiții identice. Unde pot exista și clauze suplimentare și nu pot fi preluate fără un acord scris. Socializam.com colectează datele personale (Nume, adresa de e-mail, adresa sit sau adresa IP) doar în cazul în care se completează formularele de contact sau se trimit comentarii. Pentru mai multe detalii, ne puteți contacta oricând.

Lasă un răspuns