Ești aici: Acasă » Articole » Dragobete – Ziua iubirii la români
Articole

Dragobete – Ziua iubirii la români

Dragobete - Ziua iubirii la români

Dragobete – Ziua iubirii la români. Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie. Oamenii țineau sau făceau Dragobetele (Ziua Îndrăgostiților, Cap de primăvară, Logodnicul Pasărilor). Probabil că luna februarie era considerată luna de primăvară, iar ziua de 24 era începutul anului agricol (uneori ziua ieșirii ursului din bârlog). Este momentul în care natura se trezește, pasările își caută cuiburi. Iar oamenii, în special tinerii, intră și ei în rezonanță cu ea. Divinitate mitologică similara lui Eros sau Cupidon. Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubăreț nevoie mare. Nu blajin ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un „nas cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiție s-a extins și la oameni.

Astfel, de Dragobete – ziua iubirii la români, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor să țină tot anul, precum a pasărilor ce se „logodesc” în acestă zi. Motivația preluării obiceiului pasărilor era profundă, din moment ce pasările erau privite ca mesagere ale zeilor. Cuvântul grecesc „pasare” însemnând chiar „mesaj al cerului”.

Dragobete – Ziua iubirii la români

Dragobetele este și un zeu al bunei dispoziții, al tinereții, al veseliei, al iubirii, unde de ziua lui făcându-se petreceri. Fără indecentele evenimentelor similare din zilele noastre, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele căsnicii.

Înainte de vreme pretutindeni prin sate se auzea zicala: „Dragobetele sărută fetele!”.
Credința populară românească spune că cei care participă la Dragobete (ziua iubirii la români) vor fi feriți de boli tot anul. Așadar: dimineața, îmbrăcați în cele mai bune haine, tinerii se întâlneau în centrul satului sau în fața bisericii.

Dragobetele sărută feteleObiceiuri și tradiții străvechi de sărbătoarea Dragobetelui. Dacă timpul era favorabil, porneau cântând în grupuri către pădure sau prin lunci în căutarea ghioceilor și a altor plante miraculoase. (Folosite pentru descântece de dragoste). Dacă vremea era urâtă se adunau la unii dintre ei acasă și se țineau de jocuri și de povești. De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor. Uneori le urmau logodnele adevărate, sau fetele și băieții făceau frății de sânge.

În pădure, în jurul focurilor aprinse, tinerii băieți și fete stăteau de vorbă. Fetele strângeau viorele și tămâioasă, pe care le păstrau la icoane, fiind folosite apoi în diverse farmece de dragoste. Prin unele locuri, există obiceiul ca fetele mari să strângă apă din omătul netopit sau de pe florile de fragi.

Dragobete – Ziua iubirii la români

Această apă era păstrată cu mare grijă pentru că avea proprietăți magice. Se spunea că e „născută din surâsul zânelor” și putea face fetele mai frumoase și mai dragăstoase. Dacă nu erau omăt și fragi fetele adunau apă de ploaie (pentru spălatul părului) sau de izvor atunci când Dragobetele se ținea în luna martie.

În această zi satele românești răsunau de veselia tinerilor și de zicala… Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credințele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participă la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, și mai ales de febră, și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat.

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinți), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă.

Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult. Fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunți se mai pregătesc pentru toamnă.

Dragobete – Ziua iubirii la români. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie dragăstoase tot anul. Și mai aveau grijă să dea mâncare bună orătăniilor din curte, pasărilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificată la Dragobete. De multe ori, flăcăii petreceau din plin de Dragobete și prin satele vecine, ca să le meargă bine peste vară.

Distribuie această postare

Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub Licența Creative Commons, cu atribuire și distribuire în condiții identice. Unde pot exista și clauze suplimentare și nu pot fi preluate fără un acord scris. Socializam.com colectează datele personale (Nume, adresa de e-mail, adresa sit sau adresa IP) doar în cazul în care se completează formularele de contact sau se trimit comentarii.

Lasă un răspuns