Ești aici: Acasă » Articole » Crăciunul sau Nașterea Domnului
Articole

Crăciunul sau Nașterea Domnului

Crăciunul sau Nașterea Domnului

Crăciunul sau Nașterea Domnului este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine. A treia sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări unde creștinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, și se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie; a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necredincioși. Centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii.

Crăciunul sau Nașterea Domnului

Când Dumnezeu a hotărât să izbăvească lumea din păcat a trimis pe îngerul Gavril în cetatea Lazaret, la Fecioara Maria. Și intrând îngerul la ea i-a spus că a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Iisus Fiul Său. Când a sosit vremea nașterii Domnului, în Țara Sfântă se dădu porunca să se înscrie fiecare om în localitatea sa de baștină. Fecioara Maria și bătrânul Iosif, logodnicul ei, au plecat din Nazaret spre Betleem. Când au ajuns la Betleem, se înnoptase. Casele erau pline de oameni. S-au adăpostit într-o peșteră de la marginea Betleemului. Nașterea lui Iisus Hristos a fost: fiind logodită cu Maica Lui, Fecioara Maria, cu Iosif – doxologia.ro.

În liniștea nopții sfinte Fecioara Maria a născut pe Iisus Hristos.
Nu departe de peșteră se aflau niște pastori. Deodată, o lumină puternică cobori din cer și un înger al Domnului stătu lângă ei. Împreună cu îngerul s-a văzut deodată o mulțime de oaste îngerească, lăudând pe Dumnezeu. După ce a plecat îngerul de la pastori, aceștia, bucuroși de cele ce se aflaseră. Au mers în mare grabă la Betleem. Au intrat în peșteră și au găsit acolo pe Maica Domnului. S-au întors acolo cu mare bucurie la turmele lor, vestind tuturor ce aflaseră de la înger și ce văzuseră cu ochii lor în peșteră. Această bucurie o trăim și noi, creștinii, în fiecare an la 25 Decembrie, când sărbătorim Nașterea Domnului sau Crăciunul.

Obiceiurile culinare!

Fecioara Maria a născut pe Iisus HristosTimp de 40 de zile înainte de sărbători creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după liturghie. Tăierea porcului în ziua de Ignat este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi. Cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masă de Crăciun. Loc de cinste alături de vinul roșu prețuit de toată lumea. Crăciunul sau Nașterea Domnului – crestinortodox.ro

În primele două secole creștine, a existat o puternică opoziție la celebrarea zilelor a martirilor, Crăciunul sau Nașterea Domnului. Numeroși Părinți ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data martiriului lor, adică la „data adevăratei lor nașteri” din perspectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.

Crăciunul sau Nașterea Domnului

Ei aveau dreptate să afirme asta.. Plasarea sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos din momentul în care aceasta a început să fie celebrată de creștini. Exact la finele lui decembrie sau începutul lui ianuarie (adică 25 decembrie sau 6 ianuarie), se datora copierii tradițiilor păgâne. Caci Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus.

Din motive politice, așa cum sugerează istoricul Edward Gibbon. Ierarhia creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind soluția răspândirii accelerate a cultului lor în mase. Mase care pe atunci erau puternic atașate vechilor sărbători și practici rituale păgâne. Factorul pentru care primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 6 ianuarie ca moment al nașterii zeului lor. A fost deci ca la aceste date, în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de naștere ale altor zei.

Sărbătoarea misterelor

Povestea unui zeu salvator născut din fecioară, pe 6 ianuarie sau 25 decembrie, nu era deloc nouă, cele mai multe culte păgâne ale vremii adorând câte un astfel de zeu. Astfel, pe 6 ianuarie, data solstițiului egiptean, era celebrată revărsarea apelor Nilului și în „cultele misterelor” locale nașterea „eonului” din fecioara. Epifaniu, scriitor creștin, redă în lucrare sa ritul celebrărilor din 6 ianuarie și semnificația acestuia la egipteni și la arabii „Petra”-ei (Eleusa, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară.

Alt scriitor creștin, anume Ipolit, descrie cum la Eleusis, în Grecia. Se celebra tot atunci sărbătoarea misterelor, când ierofantul exclama la nașterea pruncului sacru; „Fecioara care era grea a conceput și a născut un fiu!”. Tot pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionisie, zeul care ca și Iisus, transforma apa în vin.

Crăciunul sau Nașterea Domnului

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului – Nașterea Domnului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”. Un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului roman.

Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii – câte trei. Ca cei trei magi – merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare…”, purtând cu ei o stea. Crăciunul sau Nașterea Domnului – Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani.

Povestea lui Moș Nicolae

Copiii cuminți primesc dulciuri și jucării, iar cei răi, nuielușe”. Așa auzeam în copilărie de la părinții noștri. Acum, la vârsta maturității, ne re-amintim nostalgic de acele seri minunate când ne pregăteam cizmulițele … Moș Nicolae venea în fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care înmiresmau zilele de iarnă ale copilăriei noastre, ne simțim din nou legați, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilăriei. Ați pregătit cizmele? Moș Nicolae vine și în acest an …

Povestea lui Moș NicolaeSeara lui Moș Nicolae.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune că Sfântul Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându-le în ghete dulciuri și alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători. În dimineața de Sfântul Nicolae, copiii cuminți găsesc daruri în ghetuțe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime.

Cine e Moș Nicolae?

Cunoscut în Transilvania și sub numele de Sin-Nicoara, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moș Neculai” și până la obiceiurile și legendele diferențiate de la sat la sat.

Ce aduce Moș Nicolae? La noi, de Sfântul Nicolae, copiii cuminți primesc, pe lângă dulciuri și jucării, o legătură de nuielușe frumos colorate, iar cei mai puțin cuminți primesc o nuielușă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă.

Crăciunul sau Nașterea Domnului – Multe biserici au fost construite sub hramul Sfântului Nicolae, el fiind și unul dintre cei mai pictați sfinți în icoane. Este cunoscut drept patronul spiritual al unor tari precum Germania, Olanda, Rusia, România, Elveția. Dar totodată este protectorul marinarilor, al fetelor nemăritate, al săracilor și nu în ultimul rând al copiilor.

Distribuie această postare

Imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe acest site, sunt proprietate Socializam. Protejate sub Licența Creative Commons, cu atribuire și distribuire în condiții identice. Unde pot exista și clauze suplimentare și nu pot fi preluate fără un acord scris. Socializam.com colectează datele personale (Nume, adresa de e-mail, adresa sit sau adresa IP) doar în cazul în care se completează formularele de contact sau se trimit comentarii.

Lasă un răspuns